Uneori trebuie să ieși din povestea pe care o știi despre tine

Experiențele noi au un mod aparte de a ne arăta lucruri despre noi pe care nu aveam cum să le descoperim rămânând în același loc.

Am plecat în Grecia într-o excursie și m-am întors știind mai multe despre cum se conduce un catamaran.

Nu era pe lista mea de obiective. Nu plecasem cu gândul că trebuie să învăț ceva și nici nu aveam vreo ambiție ascunsă de a mă întoarce acasă cu un skill nou.

Pur și simplu, s-a întâmplat.

Timp de câteva zile am fost secund pe catamaran. Am început să învăț lucruri despre care, până atunci, știam foarte puțin: manevre, noduri, parâme, fendere, direcții, vânt, coordonare. Am învățat să fiu atentă nu doar la ceea ce făceam eu, ci și la ceea ce se întâmpla în jurul meu.

Și, la un moment dat, m-am trezit la cârmă.

Poate că, privit din exterior, nu pare mare lucru. O experiență frumoasă de vacanță și încă o fotografie de păstrat.

Pentru mine însă, a rămas cu o semnificație puțin diferită.

Experiențele noi ne arată lucruri pe care nu le știm despre noi

Putem petrece foarte mult timp analizându-ne.

Ce ne place. Ce nu ne place. La ce suntem buni. Ce nu putem face. Ce fel de oameni suntem. Unde ne sunt limitele.

Și, fără să ne dăm seama, construim o poveste despre noi înșine.

„Eu sunt omul care…”

„Eu nu sunt genul care…”

„Asta mi se potrivește.”

„Asta sigur nu este pentru mine.”

Numai că uneori viața ne pune într-un context complet nou și descoperim că povestea era incompletă.

Cred că acesta este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care ni le oferă experiențele noi. Nu doar faptul că învățăm ceva.

Ci faptul că avem ocazia să descoperim cine suntem într-un context în care nu ne-am mai întâlnit niciodată pe noi înșine.

Poate descoperim că ne adaptăm mai repede decât credeam. Că ne place ceva ce nu ne-am imaginat vreodată că ne-ar putea plăcea. Că putem rămâne calme într-o situație necunoscută. Că avem curaj. Că putem învăța.

Sau, pur și simplu, descoperim încă o cameră din noi în care nu intraserăm până atunci.

De ce avem nevoie să învățăm lucruri noi

Un lucru nou nu trebuie să devină neapărat o pasiune, o profesie sau ceva „util”.

Uneori valoarea lui este chiar experiența.

Atunci când învățăm ceva nou, pentru o vreme redevenim începători. Nu avem toate răspunsurile. Trebuie să fim atenți, să observăm, să greșim, să întrebăm și să încercăm din nou.

Iar în procesul acesta putem afla lucruri surprinzătoare despre noi.

De aceea, experiențele noi pot deveni și o formă de autocunoaștere. Nu cea în care stăm și ne întrebăm cine suntem, ci cea în care ne punem în mișcare și observăm cine devenim.

Viața este mai mare decât povestea pe care ne-o spunem despre ea

Probabil că acesta este și unul dintre motivele pentru care îmi plac atât de mult poveștile.

Un personaj nu devine interesant pentru că stă pe loc și se gândește la cine este. Devine interesant atunci când pleacă undeva, întâlnește ceva, pierde ceva, încearcă, greșește, învață, se teme, continuă.

Experiența îl schimbă.

Iar la sfârșitul poveștii nu mai este exact personajul de la început.

Poate că nici noi nu suntem atât de diferiți.

Uneori avem nevoie să schimbăm decorul. Să facem ceva pentru care nu avem încă o etichetă. Să fim începători. Să nu știm. Să învățăm.

Nu pentru a deveni permanent altcineva, ci pentru a vedea ce altceva mai există deja în noi.

Experiențe noi, povești noi

M-am întors din Grecia cu multe amintiri, multe fotografii și cu un lucru pe care nu îl aveam atunci când am plecat: acum știu să țin cârma unui catamaran.

Nu știu dacă voi avea vreodată nevoie de acest skill.

Și nici nu cred că asta contează foarte mult.

Contează faptul că, pentru câteva zile, am intrat într-o lume pe care nu o cunoșteam și am întâlnit acolo o versiune a mea pe care nu avusesem până atunci ocazia să o cunosc.

Poate că de aceea avem nevoie, din când în când, să ieșim din poveștile pe care le știm deja despre noi.

Ca să descoperim că putem scrie și altele.

Iar uneori următoarea poveste începe foarte simplu: cu un loc în care nu ai mai fost, cu ceva ce nu ai mai făcut și cu disponibilitatea de a spune:

„Hai să văd dacă pot.”