Uneori trebuie să ieși din povestea pe care o știi despre tine Experiențele noi au un mod aparte de a ne arăta lucruri despre noi pe care nu aveam cum să le descoperim rămânând în același loc. Am plecat în Grecia într-o excursie și m-am întors știind mai multe despre cum se conduce un catamaran….
M-am întrebat de multe ori câte vieți poate trăi un om într-o singură viață. Când eram mai tânără, credeam că avem o singură identitate. Te naști, alegi un drum, îl urmezi și, dacă ai noroc, rămâi pe el până la sfârșit. Exista ceva liniștitor în această idee. Părea că există un traseu clar, o direcție…
Există momente în care ai senzația că viața ta nu se mișcă. Că stai pe loc, deși faci lucruri, muncești, încerci, gândești. În exterior pare că „faci tot ce trebuie”, dar în interior ceva rămâne neschimbat. Și atunci apare întrebarea: De ce nu se întâmplă nimic? Răspunsul nu este confortabil, dar este simplu: nu ești…
Nu ești obosit/ă. Sau… nu doar. Există un tip de oboseală care nu trece cu somn. Poți să dormi opt ore, zece ore sau chiar un weekend întreg și tot să te trezești cu aceeași senzație de gol. Cu aceeași lipsă de chef, de sens, de direcție. Aceasta este oboseala emoțională – o stare profundă…
Am ținut un craniu în mâini. Nu ca obiect. Nu ca material didactic. Ci ca o oglindă. Rece. Tăcut. Fără nicio poveste. Și în liniștea aceea, a apărut întrebarea care nu cere răspuns rapid: A FI… sau a fugi de tine? Nu de moarte ne temem. Ci de adevăr. Ne temem de liniștea în care…
Ce este autenticitatea în scris Autenticitatea în scris este una dintre acele calități pe care cititorii le simt aproape instantaneu, chiar dacă nu o pot explica în cuvinte. Uneori deschidem o carte sau citim un articol și avem impresia că autorul ne vorbește direct. Alteori, citim pagini întregi fără să simțim nimic. Diferența dintre aceste…
Scrisul și vulnerabilitatea se întâlnesc adesea în momentele de iubire. Nu întâmplător, primele versuri apar atunci când inima tresare sau când doare. Iubirea deschide un spațiu interior pe care cu greu îl putem ține doar în noi. Când ne îndrăgostim, emoția caută formă. Caută limbaj. Caută sens. Scrisul devine un loc sigur în care putem…
De la pereții peșterilor la paginile unui jurnal Nevoia de a lăsa o urmă nu este modernă. Nu a apărut odată cu tiparul, cu rețelele sociale sau cu ideea de „autor”. Ea este veche cât omul. Primele desene rupestre nu au fost făcute pentru glorie. Nu existau cititori. Nu existau critici. Exista doar impulsul de…
Scrisul ca ritual nu începe în minte. Începe în corp. În respirație. În momentul în care alegi să te oprești și să stai câteva minute cu tine. Într-o lume care cere reacție rapidă și exprimare instantă, scrisul poate deveni un gest de încetinire. Nu scriem pentru a produce. Scriem pentru a reveni. Scrisul ca ritual…
Evoluția identității prin scris Evolutia prin scris nu se întâmplă brusc. Nu există un moment în care te trezești și spui: „Acum sunt scriitoare.” Există, în schimb, fragmente. Versuri stângace. Pagini ascunse. Caiete ținute sub pernă. La început, scrisul este emoție pură. Este îndrăgostire, dor, revoltă. Este adolescență pusă în rimă. Nu caută structură. Nu…
