Câte vieți poate trăi un om într-o singură viață?
M-am întrebat de multe ori câte vieți poate trăi un om într-o singură viață.
Când eram mai tânără, credeam că avem o singură identitate. Te naști, alegi un drum, îl urmezi și, dacă ai noroc, rămâi pe el până la sfârșit. Exista ceva liniștitor în această idee. Părea că există un traseu clar, o direcție stabilă și un sens care se construiește în linie dreaptă.
Astăzi nu mai cred asta.
Privind în urmă, îmi dau seama că am trăit deja mai multe vieți. Nu în sensul mistic al cuvântului, ci în cel mai simplu și mai uman mod posibil. Au existat versiuni ale mele care au apărut, au crescut, și-au împlinit rolul și apoi au făcut loc altora.
Versiunile noastre din trecut nu dispar
Îmi amintesc copilul care voia să descopere tot. Care punea întrebări, inventa jocuri și era fascinată de lucruri pe care alții le considerau banale.
Îmi amintesc adolescenta care încerca să își găsească locul într-o lume pe care nu o înțelegea întotdeauna.
Îmi amintesc studenta care credea că răspunsurile se găsesc în cărți și terapeutul aflat la început de drum, convins că trebuie să știe tot și să îi poată ajuta pe toți.
Mai târziu au apărut alte versiuni. Femeia care a trecut prin pierderi și dezamăgiri. Omul care a descoperit că nu toate întrebările au răspuns și că nu toate problemele pot fi rezolvate. Instructorul care a învățat că uneori liniștea transmite mai mult decât explicațiile. Scriitoarea care încearcă să pună în cuvinte lucruri pe care încă le explorează.
Niciuna dintre aceste persoane nu a dispărut complet. Le port pe toate în mine. Uneori le recunosc în felul în care vorbesc, în lucrurile care mă emoționează sau în întrebările care mă însoțesc de ani întregi.
De ce ne este atât de greu să ne schimbăm?
Cred că una dintre cele mai dificile lecții ale vieții nu este schimbarea în sine.
Ne doare despărțirea.
Despărțirea de omul care am fost. De planurile pe care le aveam. De visele care nu s-au împlinit. De identitățile care cândva ne-au definit, dar care au devenit prea mici pentru ceea ce suntem astăzi.
De multe ori suferim nu pentru că viața se schimbă, ci pentru că încercăm să rămânem cine eram într-un capitol care s-a încheiat deja. Continuăm să ținem cu putere de o versiune veche a noastră, chiar și atunci când viața ne invită să mergem mai departe.
Maturizarea înseamnă să renaștem de mai multe ori
Poate că maturizarea nu înseamnă să găsești o identitate definitivă.
Poate că înseamnă să accepți că vei renaște de multe ori înainte de sfârșitul acestei vieți. Că vei schimba direcții, convingeri, pasiuni și feluri de a vedea lumea. Și că nu este nimic greșit în asta.
Astăzi nu mai încerc să aflu cine sunt o dată pentru totdeauna. Încerc doar să fiu prezentă pentru omul care sunt acum. Să îl ascult, să îl înțeleg și să îi ofer spațiul de care are nevoie pentru a trăi pe deplin acest capitol.
Iar atunci când va veni timpul unei noi transformări, sper să am suficient curaj încât să îi mulțumesc versiunii de acum și să îi fac loc celei care urmează.
Câte vieți poate trăi un om într-o singură viață?
Poate că adevărata întrebare nu este câte vieți poate trăi un om într-o singură viață.
Poate întrebarea este câte dintre ele are curajul să trăiască.
Dacă privești în urmă, câte versiuni ale tale poți recunoaște? Care dintre ele te-a învățat cel mai mult?
Poate că fiecare dintre ele a avut un rol important în a te aduce aici, exact acolo unde ești acum.
